Cu țoapa corporatistă, de 1 Mai, la Vama Veche

la Vamă, Țoapa corporatistă se cunoaște de departe și nu diferă prea mult de țoapa de Mamaia, peisajul se schimbă.

Cum zilele libere au trecut, țoapa de Vama Veche s-a întors la firma internațională la care lucrează, în Pipera sau pe aproape, să frece în continuare trei hârtii, să se acopere de rapoarte și să-ți facă ție zilele grele, pentru că tu, (mai prost) nu înțelegi ”mecanismele corporatiste”  și ”algoritimii”. Dar mai ales cum s-a construit un mecanism extrem de complicat și sofisticat prin care căpușele multinaționalele de gaze, telefonie mobilă, cablu și internet, administrație, sau conglomeratele care comercializează produse de larg consum îți trag bănuții din buzunare, precum căpușele sângele turiștilor adăstători la iarbă verde, din care este parte și țoapa noastră. Dacă prin anii 90-95 Vama Veche se umplea de migratori și migratoare nocturne, veniți și venite din Neptun și Mamaia, primii veniți ”la agățat proaste” iat ele să se afle în treabă, acum prin Vamă mișună, ca furnicile, tot felul de țoape corporatiste. Astăzi, mă  voi ocupa de țoapele de gen feminin. Țoapa coroporatistă are bani suficienți și dă din ei pe o cămăruță mizeră, la gazdă, cât pe o cameră civilizată la un hotel de trei stele în Grecia. Dacă are curaj, stă la cort, pe care-l umple cu parfumuri scumpe, cârpițe de firmă, pantofiori scumpișori, să aibă ce fura boschetarii din vecini. Țoapa corporatistă merge la mare, la Vamă, pentru că ” e haios” e „uaild” și e ”vintigi”. Preferă să bată ulițele neasfaltate din Vamă în sandale sau șlapi ”de firmă„ mai vechi și să plătească pe o porție de hamsii amărâte cu mămăligă, cât ar plăti pe o porție zdravănă de mâncare bună, la un restaurant civilizat, pentru că în vamă totul e ”kuuul”. Țoapa corporatistă, indiferent dacă e avocată, IT-stă, conțopistă la ENEL, sau lucerază la o firmă de audit finaciar,  odată scăpată din lesa rigorilor serviciului, bea până dă în comă alcoolică și dorme pe unde apucă, de preferat pe plajă, crăcită și cu rochița udată romantic de valurile mării. Plătește pe băutură cât nu face, pentru că la Vamă e „atmosferă”  e ”party”  e ”libertate„ și ”lumea e mișto”. Dacă o mai coțăie normal și oral, beată fiind, vreun vamaiot lihnit de foame , venit din Târlungeni, la descărcat desagii cu prospături de ocazie ca ea, cu atât mai bine.(E student, zice el, ca să impresioneze,  la Filosofie la București) Țoapa are ce povesti când se întoarce „la birou„ să crape de invidie ale de și-au petrecut minivacanța de 1 Mai la turci, la patru stele ”olinclusiv”, sau în ”sitibreic” la Barcelona. Pentru că țoapa iubește luxul „vintigi” va își va parca fizicul, împleticindu-se, la una din terasele improvizate de lângă plajă și ”se va simți liberă”și „stăpână pe corpul și pe viața ei”  așa cum a citit ea în revistele ale lucioase că procedează o ”femeie adevărată și cu caracter puternic” care de zece ani a înlocuit iubitul (mai normal la cap) cu vibratorul și sexul de sâmbătă noaptea, după o escapadă la club. Țoapa vamaiotă e intelectuală. Citește la plajă numai laureați ai premiului Nobel pentru literatură sau ”grei”. (Apropo de asta, recordul l-a bătut, acum câțiva ani, o duduie, beată moartă, care citea pe la 2 noptea, ”Ulysses” a lui James Joyce, în hamac, la lanternă, cu sticla de votcă băgată jumătate în nisip. La doi pași era un concert rock și urlau ăia de trezeau și morții din 2 Mai. De vis.)  Țoapa corporatistă, dacă are curaj ”fumează iarbă”, pentru că așa a văzut ea la Amsterdam că e ”trendi” și dacă e un pic mai avansată în problemă trage puțin și pe nas. O liniuță, maxim două așa, „forfan, că dă dependență”. Țoapa corporatistă de Vamă se îmbracă ”modest, dar kool” cu haine mai vechi, dar de firmă ca să nu zică lumea că n-are bani și e doar o amărâtă care lucrează la stat. Mănâncă la restaurant ”chestii mișto” și dă o căruță de bani pe trei scuipați puși pe farfurie, ornați cu un pic de sos și o crenguță de pătrunjel, doar pentru că ”în Vamă se mănâncă bine, dacă știi unde”.  Și țoapa este întodeauna bine informată. De pe net. Acasă, povestește cui are timp să o asculte, ce bine s-a distrat de 1 Mai, la Vamă și ce mișto a fost. Asta după ce a plâns o oră în pernă, că nu-și găsește iubit pe măsura ei, care să arate și bine, să fie și intelectual, să aibă și ”carieră”, să nu fumeze, să meargă ”la sală” și ”să fie domn” ca aia de-i vede ea la Antena Stars că se duc la Brancu în emisiune.

Despre țoapa masculină de Mamaia ( ca să nu iau amendă pentru discriminare sexuală și misoginism) vorbim mâine.

Gică contra vă urează astăzi să aveți  brichete nucleare și melci marini vorbitori.

NU UITA SA DAI SHARE PE FACEBOOK DACĂ ȚI-A PLĂCUT. AI BUTONUL ÎN DREAPTA JOS.

”Acest text este un pamflet și se supune regulilor genului literar din care face parte. Motivația în postarea mirceanstoian.ro, ”instrucțiuni de folosire”

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


15 + twenty =